Alina Sin, de la Fabrica de PR: “Imagineaza-ti cum e sa ajungi la birou si sa te pregatesti de o sedinta cu cea mai buna prietena”

Alina Sin este, pentru mine, un exemplu de profesionist desavarsit si ma mandresc cu gandul ca am fost colege.

Are o experienta de 13 ani in PR si se poate lauda ca a lucrat pentru unele dintre cele mai mari show-uri televizate din Romania. Proiecte ca Taste of SIN si COOLturaMall se inscriu in “portofoliul” ei, iar, mai nou, a pornit intr-o noua calatorie nebuna cu Fabrica de PR.

Am spus-o si in alte interviuri, o spun si acum: de la cei ma buni ai mereu cate ceva de invatat si aflat, asa ca nu puteam sa nu o rog sa-mi raspunda la cateva intrebari. Sper sa va ajute si pe voi sa o descoperiti mai bine! Sigur  proiectele ei or sa va placa la fel de mult cum imi plac mie 🙂

“Legatura dintre PR si gastronomie exista fara doar si poate, iar in cazul meu una a determinat-o pe cealalta”

Alina, multi ar spune ca intre PR si gastronomie nu e nicio legatura, dar eu pot sa-i contrazic in doar 3 cuvinte: Taste of SIN. Poveste-mi putin despre acest proiect, blogul tau culinar.

Taste of SIN e un proiect de suflet, mic, delicat, capricios ca un copil, boem precum un artist. A aparut dintr-o nevoie de exprimare estetica a mea si cred ca e locul in care am reusit sa aduc impreuna pasiunea pe care o am pentru artele vizuale cu gatitul.

Iar legatura dintre PR si gastronomie exista fara doar si poate, iar in cazul meu una a determinat-o pe cealalta: faptul ca am lucrat ani de zile pentru emisiuni TV culinare si faptul ca multi bucatari mi-au devenit prieteni mi-au si deschis apetitul pentru aceasta lume.

Exact! Celor care sustin ca cele doua domenii nu se pupa deloc pot sa le amintesc de Chefi la cutite, Hell’s Kitchen si MasterChef – toate proiecte de care ai mentionat, pentru care ai lucrat ca om de PR. Care sunt provocarile pe care le ridica astfel de show-uri unui om de comunicare?

Pot sa-ti spun ca proiectele de care amintesti m-au obligat in primul rand sa ma documentez. Cum sa scrii ceva despre sous-vide cand tu nu stii ce inseamna? Cum sa concepi campanii cu bucatari cand tu nu stii ce presupune meseria lor?

Faptul ca zi de zi am lucrat cu trei chefi minunati – Scarlatescu, Dumitrescu si Bontea, care in toti acesti ani mi-au devenit prieteni buni, ne vedem in timpul liber, in vacante etc. – m-a adus in mijlocul lumii lor: le-am invatat limbajul, termenii specifici, am intrat pentru prima oara intr-o bucatarie profi, am vazut ce inseamna un service.

Atunci cand am inceput primul proiect culinar cu ei trei, MasterChef, una dintre primele provocari a fost legata chiar de faptul ca ”obiectul muncii” era, la momentul respectiv, un grup de trei domni simpatici, pe care publicul larg si presa nu ii cunostea si pe care noi, ca echipa de comunicare, trebuia sa ii punem direct pe coperta! Ma bucur sa vad acum ca peste tot pe unde merg sunt recunoscuti.

“Pe chef Scarlatescu, care imi e acum prieten foarte bun, l-am convins sa ma invete”

Pasionata fiind de gastronomie, le-ai cerut vreodata sfaturi chefilor cu care ai lucrat? Care s-a dovedit a fi cel mai inedit truc de bucatarie pe care l-ai aflat de la un specialist in domeniu?

Nu o singura data. Da, mi s-a intamplat de mai multe ori sa le cer sfaturi sau sa le cer parerea, iar pe chef Scarlatescu, care imi e prieten foarte bun, l-am convins sa ma invete.

Pentru Campania Chefi la Cuvinte, pe care am pregatit-o la inceputul anului acesta, am luat lectii de gatit chiar de la el, astfel incat eu si colegele mele sa ne putem prezenta la inaltime intr-un concurs de gatit destinat oamenilor din marketing si comunicare.

Am castigat proba respectiva cu cel mai mare punctaj. Si-i multumesc inca o data ca a avut incredere sa-mi lase pe mana aparatul lui de sous-vide, care s-a plimbat prin oras mai ceva ca un personaj monden!

Cum si cand ai timp sa mai si gatesti? Ce si cine te inspira sa o faci?

Nu reusesc sa fac asta atat de des pe cat as vrea (de fapt, visez sa am un mic bistro in care sa gatesc 🙂 ), dar faptul ca sunt foarte preocupata de alimentatia mea si imi aleg cu mare grija preparatele ma impinge oarecum sa “crosetez” cate ceva in bucatarie aproape zilnic.

Ma las ghidata de ce-mi cere organismul, am foarte rar pofte “vinovate”, nu mananc decat daca imi este cu adevarat foame si am grija sa folosesc ingrediente cat mai naturale. Ma inspira natura, ma inspira produsele locale de sezon si ma inspira caietul cu retete scrise de mana al bunicii mele.

“Pur si simplu simt cadrul. Nu-l gandesc dinainte foarte mult, ci ma las inspirata de mancarea respectiva. Vad totul in fata ochilor asemenea unui tablou”

Daca ar crea cineva un dish care sa te reprezinte, ce ingrediente nu ar trebui sa lipseasca din reteta?

Gustul surprinzator si arta platingului. Iubesc senzatia pe care o am in fata unei farfurii care arata ca un tablou si care e completata de un gust desavarsit.

Nu pot sa nu aduc in discutie si pozele minunate pe care le faci pentru retetele tale si pe care le publici pe retelele de socializare. Cat dureaza sa faci o fotografie perfecta si care sunt trucurile la care apelezi ca sa-ti iasa “de revista”?

Multumesc frumos. Nu as sti sa-ti spun daca fac ceva anume, iar trucuri chiar nu am. Pur si simplu simt cadrul. Nu-l gandesc dinainte foarte mult, ci ma las inspirata de mancarea respectiva.

Vad totul in fata ochilor asemenea unui tablou. Uneori imi ies repede cadrele, alteori e nevoie sa las imaginile sa se lege, sa se aseze singure. Dar pot sa-ti spun ca, exceptand partea gatitului care difera ca timp in functie de preparat, nu zabovesc mai mult de jumatate de ora la pozat.

Cand vrei sa mananci ceva bun in oras, incotro te indrepti? Ce localuri te cuceresc cu meniul lor?

Daca aleg sa mananc in oras prefer bucataria libaneza, pe cea asiatica si cateva mici bistro-uri in care gasesc preparate vegetariene.

Cel mai greu imi este cand calatoresc, in special prin tara, pentru ca in multe locuri, din pacate, singurele optiuni ale vegetarienilor inca sunt garniturile.

“Mama imi povestea ca in copilarie puteam sa stau ore in sir in camera mea, fara sa vorbesc cu nimeni, si sa desenez. Desenam incontinuu”

Stiu ca gastronomia nu e singura ta pasiune. Iubesti arta si frumosul. Ele au fost cele care te-au impins sa creezi COOLturaMall? Spune-mi cate ceva despre acest proiect.

Mama imi povestea ca in copilarie puteam sa stau ore in sir in camera mea, fara sa vorbesc cu nimeni, si sa desenez. Desenam incontinuu. Printese, animale, haine, peisaje. Cred ca m-as fi acomodat foarte repede intr-o scoala de arta. Mama are si acum la ea acasa absolut toate desenele mele, care sunt organizate in dosare, pe ani si care, crede-ma, nu sunt deloc putine. Nu am convins-o sa le arunce.

Intre timp eu le-am inlocuit cu albume de arta ale marilor pictori, iar acasa am tablouri pictate de mine. Pe unele le-am facut cadou celor care-mi sunt dragi. Pasiunea mea s-a intalnit cu pasiunea prietenei mele, Cami (care este si scriitoare), pentru carti, arta si frumos si astfel a aparut oaza noastra de cultura!

COOLtura Mall este un proiect pe care l-am inceput alaturi de cateva prietene si pe care il continuam acum noi doua, cu ajutorul unui web magic man, cum imi place mie sa-I zic, Gabi, care ne suporta toata nestiinta atunci cand vine vorba de lucruri tehnice.

Nu pot sa inchei interviul fara sa aduc in discutie Fabrica de PR, cea mai noua nebunie de care te ocupi alaturi de Camelia. Cum vezi tu acest nou inceput profesional?

Simt ca zi de zi mergem cu 200% la ora! 🙂 E frumos, nebunesc, e magic. Eu si Cami ne completam atat de bine si formam o echipa perfecta! Lucram in formula asta de 12 ani si inca ne mai surprindem uneori ca gandim la fel.

Cu toate astea, suntem si diferite si cred ca de fapt aici e cheia acestui duo. Suntem prietene, colege, vecine, sfatuitoare.

“Imagineaza-ti ca atunci cand te suna prietena ta nu stii daca vrea sa te invite la cafea sau sa discutati un nou proiect”

I-am pus aceeasi intrebare si lui Cami, deci trebuie sa aflu si punctul tau de vedere. Cum e sa lucrezi cu cineva care ti-e atat de drag? Cum gestioneaza, de exemplu, doua prietene foarte bune, o posibila neintelegere la birou?

Imagineaza-ti cum e sa ajungi la birou, sa-ti deschizi laptopul si sa te pregatesti de o sedinta cu cea mai buna prietena a ta.

Imagineaza-ti ca atunci cand te suna prietena ta nu stii daca vrea sa te invite la cafea sau sa discutati un nou proiect 🙂 Prietenia vine la pachet cu incredere, intelegere, sustinere, asa ca noi doua am avut parte de-a lungul anilor de un mediu profesional atipic.

Chiar vorbeam deunazi despre faptul ca o prietenie trainica e de fapt ca o casnicie, cu suisuri si coborasuri, dar ca in asta sta farmecul ei. Orice neintelegere – pentru ca mai apar – nu face decat sa sudeze si mai mult relatia atata timp cat exista bunavointa de ambele parti.

FOTO: Mihai Stetcu