Interviuri

Alma Andreescu, regizor: “Exista o reala nevoie de filme entertaining, dar facute cu seriozitatea celor de festival”

Alma Andreescu, una dintre bunele mele prietene, se pregateste sa lanseze scurt-metrajul “Must Love Kubrik”, o productie romano-britanica pe care a scris-o si a regizat-o.

Ea a studiat filmul in Anglia, unde ar fi putut sa si ramana, insa a revenit in Romania dupa terminarea facultatii si si-a urmat cel mai mare vis – acela de a face film la noi in tara. In vara, folosindu-se de resurse proprii, a inceput productia scurt-metrajului. Acum, mai are putin si termina post-productia, urmand sa-l lanseze si sa-l inscrie la competitiile mari de specialitate.

Pentru ca imi place sa va prezint oameni cool si proiecte creative, am rugat-o pe Alma sa-mi spuna cate ceva despre filmul ei si despre ce inseamna sa fii tanar regizor la noi in tara. Inainte sa povestim despre “Must Love Kubrik” insa, mi-ar placea sa raspundem si unei provocari pe care insasi Alma a lansat-o inca din timpul filmarilor: aceea de a ne alege un regizor preferat.

Mai jos, o sa vedeti ce au spus cei din distributie si echipa de filmari, iar la finalul acestui material, mi-ar placea sa raspundeti si voi daca aveti un favorit. La mine lupta se da intre Tarantino, Burton si del Torro, fiindca fiecare din ei are o estetica atat de specifica si unica incat nu-i poti confunda vreodata cu altcineva.

Acum, dupa ce ne-am distrat putin cu regizorii, hai sa vorbim putin despre “Must Love Kubrick”. Care e povestea si ce te-a inspirat sa faci acest scurt-metraj?

Povestea se invarte in jurul lui Ben, un expat englez in Bucuresti, care e mort dupa filme, dar e mofturos cand vine vorba de dragoste. Si fiindca ii e exagerat de importanta pasiunea pentru regizorul Stanley Kubrick, se cearta si se desparte de iubita lui care nu-i impartaseste gusturile. Ben incepe o serie de date-uri cu potentiale partenere mai potrivite, dar lucrurile nu merg dupa asteptarile lui, desigur 😉

Am transpus niste defecte sau prejudecati proprii legate de asteptarile de la un potential partener, de genul “n-as putea sa fiu cu cineva necreativ sau cu gusturi proaste in film”. Sunt niste blocaje pe care le avem toti, indiferent de motive si pot fi politice sau religioase (“nu ies cu tine ca ai votat cu PSD”). Pare logic, dar de fapt o astfel de abordare ne poate pune bete in roate sau ghida gresit.

Must Love Kubrick – Indiegogo pitch from Alma Andreescu on Vimeo.

De asemenea, studiind film in Anglia, am intalnit o gama larga de cinefili care isi exprimau iubirea de filme in feluri diferite si haioase, chiar adorabile. Am ramas cumva fidela portretului de cinefil englez si nu l-am facut roman pe personaj ca sa ma pot lega si de aspectul diferentelor culturale. De exemplu Ben, ca englez, e mai timid in a aborda fete, dar noi, ca romance, suntem invatate sa fim “curtate” si nu “prea evidente”.

“N-am tinut sa-i fac un omagiu sau sa-l imit prin filmul asta, dar ma uimesc peliculele si stilul lui de lucru”

Kubrick este si regizorul tau preferat sau pur si simplu o personalitate care se potrivea perfect cu povestea lui Ben?

Ma bucur ca intrebi asta. Cum ziceam, regizorul sau filmele sunt doar un pretext pentru a nu ne apropia de cineva. In cazul lui Ben putea fi oricare regizor, dar cum il consider pe Kubrick un mare maestru de cinema, si asta e fapt unanim acceptat in domeniu, era oarecum logic sa instige astfel de pasiuni.

Nu e neparat regizorul meu preferat si n-am tinut sa-i fac un omagiu sau sa-l imit prin filmul asta, dar ma uimesc peliculele si stilul lui de lucru. Am fost recent la arhivele Stanley Kubrick din Londra si e fascinant sa-i urmezi notitele de pe scenarii sau conceptele de filme nerealizate.

Pentru acest scurtmetraj am ales  sa urmez calea naratiunii axata pe personaje si dialoguri naturaliste, in stilul lui Richard Linklater si Woody Allen.

“Am tinut castingul online prin Skype si asa l-am ales pe Sam Stevenson”

Echipa si actorii sunt extrem de importanti pentru orice film. Cum ti-ai ales oamenii si de ce crezi ca sunt atat de potriviti pentru “Must Love Kubrick”?

As putea vorbi ore intregi despre asta, a fost foarte fain cum ne-am unit! Echipa din spatele camerei o aveam deja – colegii de la Inversee cu care lucrez de cativa ani la proiecte comerciale si cu care fac echipa buna demult. A pornit totul de la o colaborare cu directorul de imagine, Ronella Sezonov, la filmarea unui regizor care acum m-a ajutat cu sunetul 🙂 In fine, important e ca am oameni in jur pe care ma pot baza, dar si cu care ma simt in largul meu, ca o mica familie.

La actori, in schimb, aveam emotii fiindca imi trebuia un englez in rolul principal. Fetele urmau sa fie foarte diferite intre ele, dar sa aiba si o oarecare chimie cu Ben. A inceput totul de la LinkedIn, culmea, unde am intrat in vorba cu o actrita romanca la Londra, Elena Harding. In doi timpi si trei miscari m-a super-conectat cu lume si s-a potrivit si ea intr-un rol important.

Am tinut castingul online prin Skype si asa l-am ales pe Sam Stevenson (pe care l-am anuntat de Craciun ca a luat rolul 😉 ) si pe Cristina Haraba, care tot la Londra locuieste. Cu Ioana Calota si Raluca Juganaru am lucrat la Teatrul Nottara la “8 Femei”, deci le stiam bine si imi sunt prietene. Iar pe Simona Arsu o vazusem in filmul lui Nae Caranfil, “6,9 pe Scara Richter” si am intalnit-o la un afterparty de la Films de Cannes a Bucharest. Intuitia mi-a zis ca e potrivita. Doamna usiera, Musata Mucenic, e matusa unui bun prieten, operator si el, si regizoare de teatru vetarana.

E o productie romano-britanica, ceea ce poate ridica probleme in stadiul de pre-productie si productie. A fost greu pentru tine sa organizezi totul?

Surprinzator, partea de coproductie cu Anglia n-a fost atat de grea pe cat imi imaginam. Am reusit sa fac atat casting-ul pentru Ben, cat si o prima repetitie, prin Skype. In rest, au fost dificultatile obisnuite asociate unui film. Din fericire, majoritatea au avut loc inainte de filmare si nu in timpul ei.

Acum ca se apropie finalul campaniei de Indiegogo si incep sa trimit produsul final la festivaluri, incep din nou sa am emotii si sa simt presiunea deadline-ului. Parca a durat mult timp sa-l terminam, dar n-as vrea sa ma plang, fiindca a mers foarte bine fata de alte filmari la care am fost sau de care am auzit si imi place mult ce iese. Am avut noroc de o echipa buna si pe gustul meu 🙂

“Sala Elvire Popescu a Institutului Francez mi se pare cel mai frumos loc din Bucuresti”

De ce ai ales sa filmezi la cinema Elvire Popesco?

Initial, credeam ca voi filma la Londra, unde sunt multe sali de cinema de arta sau film independent. Sunt tare frumoase si gazduiesc cinefilii tipici din imaginatia mea. Sala Elvire Popescu a Institutului Francez mi se pare cel mai frumos loc din Bucuresti pentru asta si imi aminteste de acea atmosfera pe care mi-o doream. E eleganta, nu se vinde popcorn acolo, filmele sunt de calitate buna si diverse si chiar arata usor a spatiu sacru, ceea ce e potrivit personajului lui Ben.

Filmul e aproape gata, insa mai ai nevoie de resurse financiare pentru culori, muzica si alte mici detalii de finete. Spune-mi despre campania de crowdfunding care e in plina desfasurare pe IndieGoGo.

In afara de sponsorizarile in resurse de la Inversee si Institutul Fracez, cheltuielile de productie le-am acoperit eu si au fost in jur de 1000 de euro, dar au mai ramas costuri de post-procesare, muzica, sunet si mai ales de aplicare la festivaluri. E important sa pastrezi loc in buget pentru partea asta, fiindca e scump sa aplici, iar pentru a avea cat mai multe sanse, ca la trimis CV-uri (sau chiar jucat la loterie) trebuie sa trimiti in cat mai multe locuri. Eu tintesc la festivalurile cele mai mari (si costisitoare) ca Tribeca, Toronto, Venetia etc.

Pentru asta am organizat o strangere de fonduri prin IndieGoGo, unde pot oferi update-uri regulate despre progresul filmului si recompense contra sumelor donate, ca bilete la cinema, afisele din film sau chiar invitatie la pemiera exclusiva. Apropo, daca vreti sa donati, mai sunt doar cateva zile pana la deadline si o puteti face aici.

“M-as bucura sa fie totusi o comunitate si nu doar competitie pe fondurile CNC sau premii la festivalurile de top”

In final, spune-mi care sunt provocarile de care are parte o tanara regizoare din Romania. Cum simti tu energia din cinematografia autohtona in acest moment?

In Romania functioneaza bine relatiile si gasirea de actori/echipa prin recomandari, pe cand in UK asta se intampla foarte mult online – deci mai rece si riscant cumva. Nu-mi dau seama cat de unita e sau nu comunitatea de cineasti din Romania si nici daca ma pot considera deja “oficial” parte din ea. Nu-mi dau seama daca fac parte doar dintr-o comunitate mai mica construita din relatiile si reteaua mea. M-as bucura sa fie totusi o comunitate si nu doar competitie pe fondurile CNC sau premii la festivalurile de top.

In schimb, ma bucur sa vad din ce in ce mai multe premiere de film romanesc a unor regizori noi si nu doar ale celor consacrati. Impartasesc reticenta multor romani fata de filmele despre comunism sau saracia “de arta” si consider ca exista o reala nevoie de filme entertaining, dar facute cu seriozitatea celor de festival.

Incep totusi sa apara filme cu teme mai apropiate de preocuparile mele, ceea ce imi da incredere ca exista o piata pentru povestile generatiei mele si sper sa fac parte si eu curand din ea 🙂