Interviuri

Daniel Nitoiu, corespondent Stirile PRO TV: “Cred ca Neti si Dedu vad in mine un copil si… nu poti sa refuzi un copil, nu?”

Avem noi, romanii, o vorba care-mi place mult “Ce mica e lumea!” E foarte adevarata, iar reintalnirea in PRO TV cu Daniel Nitoiu, dupa ani buni in care ne-am cunoscut intamplator, e dovada clara.

Daniel e unul dintre cei mai activi, pozitivi si energici oameni pe care ii stiu si se intampla sa avem cateva lucruri in comun. Printre ele, iubirea pentru calatorii si filme. Si pentru ca rubrica “De vorba cu Zeya” e locul perfect de vorbit despre aceste pasiuni (dar nu numai), nu puteam sa nu-l iau putin la intrebari! Nrocul meu ca l-am prins intre deplasarile pe teren!

“Consider ca vacanta de vara e singura adevarata din an. As renunta oricand la Craciun, Paste sau alta sarbatoare ca sa plec in luna august, de ziua mea, la Marea Egee”

Daniel, esti mereu in mijlocul actiunii. Cat de greu e sa-ti stabilesti un concediu cand esti corespondent si lucrezi intr-o redactie de stiri?

Vorbim despre cel mai asteptat moment din an. Concediul e planuit cu mult timp inainte. Trebuie sa ne intelegem intre noi, colegii, astfel incat sa nu fim toti liberi in aceeasi perioada. Apoi, urmaresc biletele, pentru ca, daca le cumperi cu mult timp inainte, sunt mai ieftine. De aceea, mi-am interzis sa ma imbolnavesc sau sa periclitez in vreun fel perioada concediului.

De regula, mie imi place sa plec in luna august, atunci cand pica si ziua mea de nastere. Sunt multe lucruri, asadar, de care trebuie sa tin cont cand aleg o vacanta. Am vacanta cam de 10 zile, iar restul cuvenite legal le impart in alte perioade, mai ales ca acum, de cand Marina (n.r: sotia lui Daniel) lucreaza in Viena, am nevoie de ele sa merg sa o vad cat de des pot.

Consider ca vacanta de vara e singura adevarata din an. As renunta oricand la Craciun, Paste sau alta sarbatoare ca sa plec in luna august de ziua mea la Marea Egee. Acolo mi-a ramas sufletul. Dragoste la prima vedere.

In ultimii ani ai reusit sa calatoresti destul de mult, povesteste-mi putin despre destinatiile tale. Ce te-a determinat sa le alegi pe ele in detrimentul altora?

In ultimii 7 ani, de cand sunt cu Marina, am vizitat 5 insule grecesti, Sevilla, Barcelona, Caniles (aici locuieste cumnatul meu), Paris, Venetia, Roma, Belgia (aici locuieste fratele meu), Viena si Praga.

Prima iesire din tara a fost in Venetia. Sotia mea a prins atunci o oferta foarte buna la bilete pentru un city break. A fost cea mai memorabila excursie, pentru ca acolo am cerut-o in casatorie. Apoi am fost sa vizitam rudele ei in Spania, de mai multe ori. Am fost in luna de miere in insula Skiatos si asa mai departe.

Am ales destinatiile in functie de pretul biletelor. De ziua mea, vacanta trebuie sa fie neaparat la mare, asa ca Grecia a fost si este cea mai accesibila din punctul asta de vedere: ajungi acolo repede cu avionul, iar apa nu se compara cu nimic din ce am vazut pana acum. Calda, linistita, plina de pestisori, suficient de sarata cat sa te tina la suprafata daca nu esti un inotator experimentat.

“Pentru un singur lucru imi place sa ma trezesc dimineata, iar acela e sa prezint rubrica meteo de la Stirile PRO TV. In rest, trezitul de dimineata este pentru mine o pedeapsa”

Ce tip de calator esti? Preferi vacantele active, care te tin la fel de in priza ca la birou, sau cele care merg, mai degraba, pe ideea de relaxare?

Sunt genul de turist caruia ii place sa doarma pana la 11. Care mananca la terase si restaurante cu vedere la mare, munte, gradina… ceva. Imi place sa merg seara, sa ma plimb prin porturi sau prin targuri unde pot savura ceva dulce.

La amiaza, cand e soarele necrutator, imi place sa vizitez atractiile turistice, iar in restul timpului sa inot. Nu imi place sa ma trezesc dimineata. Pentru un singur lucru imi place sa ma trezesc dimineata, iar acela e sa prezint rubrica meteo de la Stirile PRO TV. In rest, trezitul de dimineata este pentru mine o pedeapsa.

Care e orasul tau preferat din cele pe care le-ai vazut pana acum si de ce l-ai recomanda altor turisti?

Mi-a placut foarte mult in Paris si le-as recomanda tuturor sa urce neaparat in turn. Mult mai mult mi-a placut in Barcelona si le-as recomanda oamenilor sa manance la Wok to Walk si sa se plimbe prin parcul lui Gaudi.

Dar cea mai proaspata vizita pe care o am in minte este in Praga si le-as recomanda sa se cazeze pe un “boatel”, adica hotel barca.

Cei care ti-au urmarit evolutia stiu ca ai prezentat nu doar jurnalul pranzului de la PRO TV, ci si pe cel sportiv. Ce inseamna sportul pentru tine? Ai timp sa mai faci si miscare?

Sunt o fire competitiva. Cred ca e o trasatura a celor care au frate mai mare. Imi plac aproape toate sporturile. Am inceput sa joc fotbal de cand aveam 5 ani. Am practicat pentru perioade scurte karate, rugby si lupte libere.

Culmea, abia pe la 23 de ani am descoperit ca imi place foarte tare inotul. E varsta la care mi-am depasit frica de adancuri, dar nu fac pe eroul si nu ma arunc in ape cu valuri mari sau curenti puternici.

Ca orice baiat mi-a placut sa am muschi, asa ca in perioada adolescentei mi-am improvizat acasa un mini sala cu haltere facute din sticle cu apa. Am avut o perioada in care nu am mai facut exercitii fizice, insa o spun cu mandrie ca de cand a plecat sotia in Viena m-am reapucat de sala – la inceput sa-mi omor timpul si sa nu ma simt singur, acum de placere. Mai ales cand incepi sa vezi rezultatele prinzi si mai mult drag si spor.

“Teatrul este prima mea dragoste. Imi lipseste uneori”

Dar teatrul? El mai ocupa o parte importanta din viata ta? Ai timp sa mergi la spectacole sau ai fost vreodata la o piesa in alta tara, intr-una din calatoriile tale?

Teatrul este prima mea dragoste. Imi lipseste uneori. Ajung rar la cate un spectacol, din cauza programului. Planuiesc si imi doresc un proiect pe cont propriu, pentru ca nici un regizor nu s-ar incurca cu un actor care termina serviciul la ora 19, uneori la 22.

Am fost la o piesa de teatru in Venetia, nu mai stiu exact cum se numea, dar era ceva contemporan oricum. Am vizitat si teatrul de papusi de la palatul Schonbrunn din Viena si va recomand, daca ajungeti pe acolo, sa intrati macar in cafeneaua, sa vedeti ce minunatii au putut sa creeze mesterii lor papusari.

Hai sa vorbim putin si despre filme. Ne intalnim destul de des la vizionari si stiu ca-ti place sa mergi la cinema. Ai un gen preferat sau anumite obiceiuri pe care le respecti cand mergi la film?

Filmeeeee! Iubesc filmelele de actiune, SF, cat mai mult SF. Viata mea, sufletul meu are nevoie de supranatural, de supereroi. Prefer sa le vad la cinema, pentru atmosfera. Parca sunt si eu o mica parte din film cand sunt in fata mareului ecran. 2D sau 3D, nu conteaza, SF sa fie.

Am fost si la 4DX si e ceva de senzatie. Singurul meu obicei inainte de un new entry e sa nu citesc recenzii, pareri, sau prezentari pe IMDB. Imi place sa imi fac singur o parere. Nu tin cont de ce spun altii despre film. Daca mie imi place, inseamna ca nu am dat banii degeaba.

Sunt filme precum Star Wars, Captain America, Justice League, Batman, Hobbitul pe care le-as revedea oricand. Nu prea imi plac floricelele, dar imi place foarte tare mirosul lor. Cred ca ar trebui sa se inventeze pentru cei ca mine, smellpopcorn 🙂

“Am fost dracusor, capcaun si vrajitoare. Iar la finalul spectacolelor, copiii veneau la mine sa le dau autografe, parca in numar mai mare decat la eroii povestii”

Iti propun un exercitiu de imaginatie: Datorita pregatirii tale ca actor, primesti oferta de a dubla intr-o animatie. Ce fel de personaj ar fi cel intrepretat de Daniel Nitoiu?

Personajul negtiv-simpatic. Cu genul acesta de personaje am inceput viata de actor. Am fost dracusor, capcaun si vrajitoare. Iar la finalul spectacolelor, copiii veneau la mine sa le dau autografe, parca in numar mai mare decat la eroii povestii.

As fi lupul pe care copiii il ajuta sa gaseasca iezii sa-i manance.  Am fost si Mos Craciun, pentru ca pot sa-i imit vocea… Cred ca mi-ar placea sa-l dublez si pe Batman. Imi place timbrul lui.

Stii ce ar fi o provocare? Sa dublez o fetita isterica 🙂 In principiu, cred ca as putea sa dublez orice. Imi place sa fac asta, dar nu am avut niciodata ocazia.

Toti cei care te urmaresc pe Facebook stiu deja ca esti super creativ: faci filmulete amuzante, poze interesante si ii implici chiar si pe colegii tai de la stiri in micile “scenete”. Cum ti-a venit ideea asta? Cat de greu e sa-i convingi pe Neti sau Mihai Dedu sa intre in jocul tau?

Asa sunt eu. “Rasul casei” imi spunea bunica. Probabil ca sufletul mi-a ramas de copil si de aceea imi e usor sa ma joc, sa rad si sa-i molipsesc si pe altii. Cred ca si Neti si Dedu vad in mine un copil si… nu poti sa refuzi un copil, nu?

Filmuletul cu cele mai multe vizualizari si distribuiri a venit dupa ce o colega de la PR mi-a sugerat sa fac ceva in timpul campionatului mondial de fotbal. Probabil ea a vazut potentialul creator al unui copil batran si l-a stimulat putin. O sa mai fac si altele, sper si mai amuzante.

In final, o sa dau din casa si o sa le spun celor care nu te cunosc foarte bine ca preferi mijloacele de transport alternative. Care e treaba cu trotineta pe care ti-o admir de fiecare data cand am ocazia? De cand o ai si cum ti-ai facut curaj sa circuli cu ea prin oras?

Recunosc ca m-am imbolnavit de “trotinita” dupa ce colegii de la iLikeIT au adus in redactie una electrica. In ziua aceea am stiut ca sunt “trotinar”. Nu imi place cu autobuzul, nu am permis, taxiul devine costisitor daca il chemi des, dar trotineta e perfecta pentru oras.

Te deplasezi usor si comod. E usoara si o cobori usor pe scari, ocupa putin loc in casa si unde ai pui ca faci si miscare. Pentru ca eu am ales una normal, clasica, fara motor electric.

“Demonul vitezei imi spune un coleg din regie dupa ce am trecut pe langa el. N-oi avea eu motor, dar am picioare iuti”

Circul cu trotineta de vreo 3 ani si nu imi pasa ce cred altii despre barbatii pe trotinete. Intr-o dimineata un domn mi-a strigat: “Mai, neica, nu esti prea batran sa te dai pe trotineta?” Ei bine, nu! Am vazut si mai batrani. Unde mai pui ca fetele (uite tu de exemplu) sunt atrase de furia pe doua roti 🙂

Demonul vitezei imi spune un coleg din regie dupa ce am trecut pe langa el. N-oi avea eu motor, dar am picioare iuti. Am devenit atat de comod pe ea incat pot sa o conduc cu o singura mana si in cealalta sa tin umbrela daca ploua. Pot sa car cu usurinta pe ea doua plase la cumparaturi. Ma duc cu troti la serviciu, la sala, la cinema si chiar la terasa cand ies cu prietenii.

Va recomand, daca vreti, sa va luati modelele cu suspensii pentru ca ajuta mult la denivelari. Prima mea trotineta se numea “troti” si am donat-o cuiva. Acum am alta un pic mai mare pe care am numit-o “BlackTroti”.