Film

Dunkirk – capodopera de razboi a lui Christopher Nolan pe care nu ai voie s-o ratezi

Emotie, teama, suspans, cadre spectaculoase si o muzica senzationala, care iti da fiori reci pe sira spinarii. Daca ai de gand sa mergi la un singur film vara asta, fa o rezervare la IMAX si vezi Dunkirk, inca o capodopera cinematografica marca Christopher Nolan.

Povestea de la Dunkirk

Al Doilea Razboi Mondial. Germania Nazista ii inconjoara pe englezi si francezi in Dunkerque, un orasel din nordul Frantei cu iesire la Canalul Manecii. Intr-o luna de mai fatidica din 1940, sute de mii de soldati Aliati raman blocati pe insula si se vad prinsi intr-o batalie contracronometru nu numai pentru libertate, ci pentru supravietuire.

Lupta lor e surprinsa de Christopher Nolan in filmul sau, insa nu la nivel macro, ci micro, intrucat lung metrajul urmareste povestile a opt barbati a caror vieti risca sa sfarseasca in ceea ce a ramas in istorie sub numele de “Batalia de la Dunkerque.”

De ce sa mergi la Dunkirk

Tensionat de la inceput pana la sfarsit, filmul regizat de Christopher Nolan nu este un documentar istoric, asa ca nu te speria de premisa lui. Cum spuneam, britanicul nu urmareste batalia la nivel macro. Mergand la cinema, o sa vezi mai degraba o poveste despre supravietuire care te va sufoca si te va tine cu sufletul la gura de la primul si pana la ultimul cadru. Trebuie sa fii pregatit, deci, mai ales daca te afecteaza in general operele despre razboi!

Desfasurat pe trei planuri temporale, guvernat fiecare de cate un element al naturii – apa, aer si pamant – “Dunkirk” reuseste sa te faca sa te simti partas al razboiului, nu un simplu privitor. In cele 106 minute, o sa lupti pentru a ramane in viata alaturi de Tommy si ceilalti soldati blocati in oraselul francez si o sa treci de la agonie, la extaz pe masura ce vei depasi un nou obstacol alaturi de ei. Vei lupta pe pamant, in apa si aer si vei simti pericolul la fiecare pas.

Si nici nu e de mirare ca senzatia este aceasta. Nolan a facut tot lung metrajul folosindu-se de camere speciale IMAX, dar si de toate trucurile pe care le-a perfectionat in 17 ani de cariera pentru a crea, cum spune chiar el, “o experienta de realitate virtuala, dar la care nu e nevoie sa porti ochelari speciali pentru a fi parte din poveste.”

Prin felul in care a construit “Dunkirk”, britanicul reuseste sa sadeasca teama de nemti in sufletul privitorilor, fara sa-i arate nici macar o secunda pe ecran. Fara scene sangeroase sau macabre, el creeaza o pelicula de razboi autentica si artistica, pe care cu greu o sa o uiti.

Poate ca nu reuseste la fel de bine si spectaculos sa dezvolte un atasament emotional al privitorului pentru toate personajele din film, insa imi place sa cred ca face asta tocmai pentru a-i lasa celui din sala posibilitatea de a se confunda el insusi cu unul din barbatii de la Dunkirk.

Eu, recunosc, m-am temut pana la final, mi-au dat lacrimile cand civilii s-au implicat in salvarea soldatilor (nu e spoiler, e istorie!) si planuiesc sa mai vad inca o data filmul pentru ca, asa cum spunea si o buna prietena, “Dunkirk se simte la prima vizionare si se analizeaza la a doua”. Cu muzica marca Hans Zimmer si o distributie de nota 10, zic sa ne asteptam la ceva nominalizari la Oscar pentru nebunia asta frumoasa pe care a creat-o Nolan.