Film

Filme de Craciun de neratat – sau cum a ajuns o intamplare din copilarie sa-mi “marcheze” toate Sarbatorile

Craciunul e o sarbatoare speciala pentru mine. Si nu pentru ca sunt nascuta in Ajun si m-am obisnuit sa primesc portie dubla de cadouri din ’89 si pana acum.

Imi place pentru ca, dupa ce alergam ca nebunii prin magazine ca sa organizam cina perfecta, dupa ce ne oferim daruri si ne pleaca musafirii acasa, vine in sfarsit momentul in care ne asezam comod pe canapea sau in pat si rasuflam usurati.

Momentul ala in care ne tragem sufletul, punem pijamaua pe noi, ne umplem (inca) un pahar cu vin si ne gandim la ce film sa ne uitam ca sa ne relaxam dupa tot haosul prin care am trecut.

Cred ca rareori de-a lungul anului ma incearca sentimente mai bune decat atunci cand apas butpnul de play, iau o gura de vin si pur si simplu ma pierd in povestea de pe micul ecran. Cand vreau sa-mi amintesc de ce imi place cu adevarat Craciunul, ma imbrac in cele mai pufoase haine de casa, imi aprind luminitele festive din camera si aleg din filmele de mai jos, toate cu insemnatate aparte pentru mine:

Home Alone 1 si 2

Ca orice roman, nu pot sa las Sarbatorile sa treaca fara sa ma uit la “Singur Acasa”. Preferatul meu dintre cele doua e “Lost in New York”, adica acela in care Kevin o intalneste pe doamna cu porumbei si primeste o super-recompensa dupa ce ii face din nou harcea-parcea pe Marv si Harry.

Eloise at Christmastime

La mine acasa traditia spune ca, daca te uiti la Kevin din “Singur Acasa” pe inserat, dimineata urmatoare trebuie sa o incepi neaparat cu Eloise, “Micuta Cupidon”. Dincolo de faptul ca Sofia Vassilieva e pur si simplu adorabila in acest rol, in film joaca si minunata Julie Andrews, pe care o iubesc de nu mai pot.

Die Hard 1 si 2

Am mai povestit eu intr-un articol cat de mult imi place “Greu de Ucis”. E filmul meu preferat de sarbatori si nici nu pot sa decid daca prefer prima sau a doua parte fiindca il iubesc atat de mult pe Bruce Willis in rolul lui John McClane incat l-as putea privi cu orele si nu m-as plictisi.

Love Actually

E o comedie absolut savuroasa, presarata cu romantism si putina drama. Joaca in ea o gramada de actori cunoscuti, iar scena in care Hugh Grant danseaza prin casa lui de premier fictiv reuseste intotdeauna sa-mi aduca zambetul pe buze (si sa ma ridice de pe canapea/din pat ca sa fac cateva miscari demne de “Dansez pentru tine”. Bine, aici s-ar putea sa fie si vinul de vina, dar nu pot sa zic cu certitudine.)

Harry Potter

Cine ma cunoaste, stie ca pur si simplu ador universul creat de J.K Rowling. In perioada sarbatorilor imi place sa ma uit la “Piatra Filosofala” pentru ca imi aminteste de iarna in care s-a lansat la cinematografele din Romania si de prima data cand m-am dus sa-l vad, intr-o zi in care ningea ca-n povesti. Cand m-am intors acasa, am primit primul meu telefon mobil, un Alcatel One Touch 311.

Mulan

Cand eram mica, tata era cel care ma ducea cel mai des la cinema. Mersul cu el la desene animate a ramas pana azi unul din momentele mele preferate si nu o sa uit niciodata cum s-a descarcat bateria de la masina in timp ce noi ne prapadeam de ras la “Mulan”. Am inghetat de frig pana a venit cineva sa ne ajute, m-am ales cu o raceala de toata frumusetea, dar nici ca a mai contat avand in vedere cat ne distrasem la film. In cinstea acestei amintiri, ma uit an de an la animatia asta de Craciun.

The Holiday

Cand am chef sa vad ceva care sa ma faca sa ma simt bine, ma uit la “Vacanta”. E un film lejer, e simpatic si e cu Jack Black, unul din actorii mei preferati. Recunosc, la “The Holiday” ma uit mai mult in timpul zilei, in mini-vacanta de Craciun. Seara o pastrez pentru alte productii, mai palpitante.

Jack Frost

Mai stiti cand se dadeau filme pe Acasa? Acolo am descoperit “Jack Frost”. Mi s-a parut ca spune o poveste atat de emotionanta si frumoasa incat l-am transformat intr-o pelicula must-see in fiecare Craciun. Plus ca e greu de ignorat cat de frumoasa e Kelly Preston in filmul asta – poti sa te uiti doar ca s-o admiri pe ea si o sa fii fericit/a.

Happy Feet

O poveste induiosatoare presarata cu muzica buna, cu si despre pinguini. Recunosc, am avut un an in care m-am uitat pe repeat timp de cateva zile la rand la ea fiindca m-a atins intr-un fel pe care nu cred ca-l pot explica prea bine in cuvinte. In anul ala, prietenii mei mi-au cumparat numai felicitari si postere si brelocuri cu pinguini.

Dirty Dancing

Ultimul, dar nu cel din urma. Cred ca in iarna in care urma sa implinesc 13 ani, s-a dat pe ProTV “Dirty Dancing” in Ajunul Craciunului. Imi amintesc fiindca urma sa avem musafiri, iar mama ma rugase sa pun masa. Eu eram, in schimb, atat de fascinata de Patrick Swayze si miscarile lui incat nu ma puteam misca din fata TV-ului. Dupa seara aia au urmat cateva luni bune in care am citit tot ce era de citit despre actor si am invatat pe de rost “She’s like the wind”, ca sa pot sa cant la unison cu el, de fiecare data cand pleaca de la Kellerman si o lasa trista pe Baby.