Povesti la cafea

A venit momentul sa va spun o poveste personala, pe care n-am mai spus-o pana acum

Stiti sectiunea “On this day/In aceasta zi” de pe Facebook? Datorita ei, mi-am dat seama ca unele lucruri nu sunt deloc intamplatoare si ca, uneori, chiar atragem ceea ce ne dorim. In cazul meu, niciodata *cand* mi le doresc, dar asta e o cu totul si cu totul alta poveste, pe care o putem aprofunda cu alta ocazie.

Mi-a aparut zilele astea ca acum sase ani postam pe Facebook o poza cu o cafea delicioasa si cea mai decadenta prajitura din lume. Si, desi pare greu de crezut, asa mi-am dat seama ca Universul lucreaza!

Inainte sa pufniti si sa dati ochii peste cap, trebuie sa stiti ca aceasta nu e o postare inspirationala. Ma bazez strict pe fapte cand spun ca eu chiar atrag ceea ce-mi doresc si nu e nevoie decat sa aveti putina rabdare si sa fiti putin atenti la ce urmeaza ca sa-mi dai dreptate! Povestea pe care vreau sa o spun a inceput, deci, acum vreo sase ani, pe vremea asta.

Despartirea… si cum sa treci peste ea in 3 pasi simpli

Era tot iarna, un frig de crapau pietrele pe strada si se oprea tramvaiul 41 din circulatie, iar eu eram proaspat despartita de un tip pe care-l iubeam rau de tot. Adica, nu ma despartisem; mi se dadusera papucii. Evident, sufeream ca un caine si incercam sa-mi ocup timpul si mintea cu orice, numai sa nu ma mai gandesc la el. Incepe sa devina interesanta povestea, nu? V-am zis eu ca trebuie sa aveti rabdare pana la final.

In orice caz… Ca sa-mi fie mai bine, ieseam des cu prietenii. Mergeam si la facultate, si luam si scarbos de multi de 10 fiindca invatatul imi ocupa fix ce voiam: timpul si mintea. Dar ca un caine tot sufeream si tot cand ajungeam acasa si puneam muzica trista si beam ceva cald si mancam o prajitura mi-era mai bine.

Atunci, mi-a venit ideea geniala sa-mi deschid o cafenea! “Unde altundeva se simt oamenii mai bine si mai cozy, mai linistiti si alintati decat intr-o cafenea? Unde altundeva pot ei sa se retraga si sa sufere in tacere cand simt nevoia sa faca asta? Intr-o cafenea!“, mi-am zis eu, super mandra de idee.

Ii gasisem si nume: JuneBug Caffe. Urma sa servesc cea mai buna cafea si cele mai aromate ceaiuri si sa aduc multe prajituri, ca sa aiba oamenii ce sa manance cand se simt tristi (totul era trecut printr-un filtru de tristete la vremea aia, scuzati-o pe Beatrice cea ranita si suferinda de-atunci).

Ca orice viitor antreprenor de succes, am inceput sa caut pe Pinterest poze cu localuri si deserturi. Am inceput sa fac playlist-uri cu muzica pe care mi-ar fi placut sa o pun acolo. Si, cand am strans material suficient, am facut si o pagina de Facebook!

Nu era de Like, nici nu stiu daca pe vremea aia exista posibilitatea sa-ti faci pagina de fani daca nu erai presonalitate. Dar am facut un cont fantoma, le-am dat invite prietenilor si am inceput sa postez tot felul de mesaje, poze si melodii ca si cum ar fi fost pe bune, sau ar fi urmat sa existe si in realitate. Aveam si quiz-uri cu “Ce desert de la cafenea ti s-ar potrivit cel mai bine in functie de personalitate“, semn ca de pe-atunci eram fana quiz-uri.

Inainte sa va faceti prea mari sperante simt ca trebuie sa intervin si sa va spun ca… nu. Cafeneaua JuneBug n-a apucat niciodata sa se lanseze dincolo de orbita virtuala si nici nu urmeaza sa va anunt ca am strans banii necesari ca sa o deschid fizic. Nu asa mi-am dat seama ca unele lucruri se intampla cu un motiv. DAR! E si un mare DAR aici!

Anul asta, se intampla ceva care seamana foarte bine cu ce imi doream eu atunci. Tot in decembrie (ca atunci), tot pe frig (ca atunci), am ocazia sa… fiu gazda intr-o cafenea! Nu-i asa ca e dragut?

Eu, ca Zeya, va provoc sa sa bem ceva bun, sa mancam ceva delicios si sa ascultam un playlist la care lucrez ca o fanatica de cateva saptamani bune. Pe 10 decembrie, la ORYGYNS Specialty Coffee, pe Jules Michelet 12, langa sediul McCann si Ambasada Marii Britanii.

O sa va astept cu… senzatii, creioane, carti de colorat, hartie si pix, o sa pregatesc o provocare amuzanta si promit ca, desi o sa-mi fie cea mai mare rusine din lume, o sa vin sa va salut. Daca as fi avut cafeneaua mea, cum mi-a amintit Facebook ca voiam in urma cu sase ani, asa as fi procedat.

Ne vedem, deci, pe 10 decembrie, sa spunem “Povesti la cafea cu ZEYA.ro si ORYGYNS Specialty Coffee” si poate, peste alti sase ani, o sa am si eu banii necesari sa-mi deschid propria cafenea, ca sa pot sa mai scriu o postare despre destin.

Hugs & bugs si see you soon 🙂